Ce-mi luaţi de Valentine’s?

Posted in D-ale lu' Pooka cu etichete , , on februarie 8, 2010 by zapooka

 

8-> Ador ziua îndrăgostiţilor. Doamne! Ador cadourile de ziua îndrăgostiţilor! Nu le consider neapărat ”între parteneri” aşa că vreau cadouri, la rândul meu voi face cadouri.

Gen între verişori (Andrei, Emi, pregătiţi-vă), sau colegilor câte o bombonică măcar, sau prietenelor un moş pe băţ(un cupidon pe băţ), sau un Twix cu Respectivul, sau un cadou iubitului. Orice, oricum, oricui în acea zi!

Ce-mi luaţi de Valentine’s?8->

Notă: Posturile noi vor apărea cam pe sâmbătă, n-am chef acum să le corectez, gen.

Doamne, dacă-mi eşti prieten..

Posted in De tot câcatul cu etichete , , on ianuarie 26, 2010 by zapooka

pic,pic,pic. Ştii tu, picătura de apă.

FUCK! ”prietenie” ..ce cuvânt de căcat.

Ştie cineva ce înseamnă prietenie?  Nu ştiţi pentru că nu există.

Mi-am propus să nu mai scriu zapooka style(cu înjurături şi rupere-n pulă) ,ci frumos şi elevat. Dar îmi invit toţi prietenii să sugă din căcat!

De ce PĂPĂDIA mă-tii toţi prietenii te fut în gură odată şi-odată?

Cu ce gâţii mă-sii de treabă am greşit eu ca să-ţi BAGI SICTIR în anus?!

Ai rupere de clitoris,futuţi morţii mă-tii, nu?

Te doare chefu-n palmier când te rog ceva important.

M-am convins eu de fiecare prietenaş de-ăsta care îngheaţă juma de oră-n friguleţ..

Ciudat.N-am chef să-njur, să-mi bag, să-mi scot pomelnicu’ şi să mă iau si de vecini. Credeam că voi înjura mai liber şi nu voi avea atâtea reţineri să-ţi ofer o excursie gratis acolo unde elefanţii ies din cur, dar nu pot. Şi cum nu pot, atunci voi spune doar: MAI BINE DUŞMAN DULCE, DECÂT PRIETEN DE CĂCAT. am zis!

Tot de la Saby

Posted in Exira cu etichete , , on ianuarie 11, 2010 by zapooka

Daca eram o luna, as fi fost octombrie.

Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost joi.

Daca eram o parte a zilei, as fi fost noaptea târziu.

Daca eram un animal marin, as fi fost un delfin.

Daca eram o directie, as fi fost direcţia de la şcoală în Moldova în timpul orelor. :) )

Daca eram o virtute, as fi fost ambiţia.

Daca eram o personalitate istorica, as fi fost Ştefan cel Mare.

Daca eram o planeta, as fi fost Pluto.

Daca eram un lichid, as fi fost Pepsi de lămâie.

Daca eram o piatra, as fi fost alea 4 care trebuia să le primesc(cine ştie, cunoaşte). 

Daca eram o pasare, n-aş fi fost o pasăre pentru că nu-mi plac + că mi-e frică de ele.

Daca eram o planta, as fi fost un palmier.

Daca eram un tip de vreme, as fi fost un soare arzător.

Daca eram un instrument muzical, as fi fost un clopoţel.

Daca eram o emotie, as fi fost extazul.

Daca eram un sunet, as fi fost ţipăt ascuţit.

Daca eram un element, as fi fost apa.

Daca eram un cantec, as fi fost In da club.

Daca eram un film, as fi fost You got served.

Daca eram o carte, as fi fost W.I.T.C.H.

Daca eram un personaj de fictiune, as fi fost Fetiţa cu chibrituri.

Daca eram un fel de mancare, as fi fost un sandwich.

Daca eram un oras, as fi fost Londra.

Daca eram un gust, as fi sărat.

Daca eram o aroma, as fi fost romul.

Daca eram o culoare, as fi fost roşu.

Daca eram un material, as fi fost aurul.

Daca eram un cuvant, as fi fost “ţăpănos”.

Daca eram o parte a corpului, as fi fost ochiul meu.

Daca eram o expresie a fetei, as fi fost o lacrimă.

Daca eram o materie de şcoala, as fi fost geografia.

Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost Hannah Montana..sau Batman.

Daca eram o forma, as fi fost un cerc.

Daca eram un numar, as fi fost 16.

Daca eram o masina, as fi fost o Toyota Rav4, gri şobolan.

Daca eram o haina, as fi fost un hanorac.

9F

Posted in De tot câcatul cu etichete , , on decembrie 30, 2009 by zapooka

Fraţilor, ţineţi minte că toţi vă plângeţi că n-avem o clasă unită? Că fiecare e pentru el şi că nimeni nu face nimic ca să îmbunătăţească socializarea, înţelegerea şi apropierea în clasă?!

Sunt şefa clasei, dar asta nu înseamnă că pot să vă ordon vouă ceva, ci înseamnă că pot să vă conduc la găsirea unei metode de a ne înţelege şi uni.

Probabil ştiţi cu toţii câte probleme avem la ore din cauza agitaţiei şi.. de câte ori nu ne-au zis profii că suntem într-o dezordine continuă în ceea ce priveşte colegialitatea?

De ce nu încercăm să facem ceva?

Preferăm să bârfim, să ne certăm, să ne duşmănim între noi, când defapt toate astea nu duc nicăieri.

¤ De ce-l catalogăm pe ăla nu ştiu cum doar pentru că nu e la fel de slab ca noi, sau pe celălalt în nu ştiu ce fel doar pentru că nu gândeşte atât de repede ca noi?

¤ De ce aveţi o nepăsare-n fund când vine vorba de activităţile cu clasa? Să-mi spuneţi mie câţi aţi venit la colindat profesorii sau dirigintele! Mi-a crăpat obrazul de ruşine când îl colindam pe dl. diriginte împreună cu Eliza, dar n-am zis nimic..asta-i clasa.

¤ Aveţi impresia că eu sunt femeie de serviciu-n Băncilă? Eu de ce mă duc să mut nişte amărâte de scaune? Credeţi că mă plictisesc acasă? Ei bine, vă zic eu că nu. Mă consum, mă agit, fac tot ce se poate să aduc clasa la un alt nivel, dar fără ajutorul vostru mă învârt în cerc.

¤ Am stabilit să facem o ieşire cu domnul diriginte. Ştiţi câţi am fost?! 5! Din 31 de copii..

Frumos,9F! Frumos! Chiar dacă acum probabil luaţi la mişto postul şi nu înţelegeţi, în timp îmi veţi da dreptate..Oo, şi câtă dreptate..

Scriu pe blog, deoarece voi nu înţelegeţi dacă vi se spune-n faţă. Aşa că citiţi, analizaţi şi cei care au de gând să schimbe clasa, mai întâi să se schimbe pe ei înşişi , şi nu pe alţii. Pentru că defecte avem cu toţii,doar că trebuie să criticăm mai puţin şi să punem în valoare calităţile noastre şi ale celor din jur.

Leapşa la panaramă

Posted in Exira cu etichete , , on decembrie 29, 2009 by zapooka

Tot de la elf am primit-o.

1) Luaţi cartea cea mai la indemână, deschideţi la pagina 18 si scrieţi aici al 4-lea rand :  ca niciodată se-aprinse toată de iubire pentru strălucitorul tânăr;
2)Fara sa verificati cat e ora –  20.00

3) Verificati 19.59

4)Cum sunteti imbracat?tricou de pijama galben cu un elefant şi pantaloni albaştri de pijama simpli;

5)Inainte de a raspunde la acest chestionar,la ce va uitati? - în Legende;

6) Ce zgomot auziti in afara celui al calculatorului?- sunetul de la Y!ahoo;

7) Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva?- ieri,am fost la Saby;

8 ) Ati visat ieri noapte? –  da, pe Fonfonel!

9) Cand ati ras ultima data?ieri, cand am vazut-o pe Saby;

10) Ce aveti pe peretii incaperii unde sunteti? – icoane;

11) Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara? nu-mi doresc nimic; am tot ce-mi trebuie, fără să fiu multimilionară(prea tare);

12) Care este ultimul film pe care l-ati vazut?I love you, Beth Cooper;

13)Ati vazut ceva neobisnuit azi?că pot citi;

14) Ce parere aveti despre acest chestionar?wtv;

15) Spuneti-ne ceva ce nu stim incacă-mi poate plăcea să citesc;

16) Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de o fetita?Rebecca;

17) Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de un baiat?Codin;

18) V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate? NU!!!

19) Ce ati dori ca D-zeu sa va spuna cand intrati pe Portile Raiului? –  Welcome!

20) Daca ati putea schimba ceva in lume in afara de politica, ce ati schimba?oraşele din România;

21) Va place sa dansati?da, dar nu cu Berry la cursurile de dans;

22) George Bush?George Bush ce?

23) Care a fost ultima chestie pe care ati vazut-o la televizor? –  Hannah Montana!!! :X

Leapşa?

Posted in Exira cu etichete , , on decembrie 28, 2009 by zapooka

De la Saby,evident:

Tre să scriu 11 lucruri despre mine: (de ce 11? anyway..)

1. Sunt foarte orgolioasă;

2. Am ochi albaştri şi sunt mândră de ei;

3. N-am avut o relaţie mai lungă de 4.5 luni;

4. Am văzut Titanic, dar nu l-aş mai revedea;

5. Înjur(înjuram) mult;

6. Ador Pepsi Twist Lemon;

7. Îmi plac spaghettele;

8. Dependentă de Milka;

9. Nu m-a speriat niciun film horror(asta poate pentru că încă n-am găsit filmul ăla);

10. Îmi doresc un copil; (la 23 de ani aş vrea să-l nasc)

11. Nu ştiu să pierd; (Dacă pierd, înseamnă că nu era destul de bun pentru mine)

Artificii? NOT!

Posted in De tot câcatul cu etichete , , on decembrie 27, 2009 by zapooka

N-am planuri de Revelion. Am avut câteva variante,dar au căzut toate.

Sugerează-mi ceva!

De ce nu?

Posted in De tot câcatul cu etichete , , on decembrie 25, 2009 by zapooka

Frate,nu înţeleg de ce nu se mai sărbătoreşte Crăciunul cum trebuie? Adică..îmi amintesc că eu,când eram mică învăţam 4 colinde şi mergeam în scara blocului,la fiecare vecin cântând alta. Acum..să mor eu dacă am auzit alta înafară de ”Domn,Domn” şi ”Astăzi s-a născut Hristos”. Şi..încă un lucru nu-l înţeleg: dacă tot cerşeşti pe muzică, de ce nu eşti în stare să înveţi altceva?

  1. A venit ieri una de vreo 18 ani, cu verişoara mai mică, presupun şi a cântat ”Domn,Domn”. Blonda respectivă scria mesaje la telefon şi nu era în niciun filing, aşteptând banii să-şi ia ţigări(la poarta mea era gagiul ei cu ţigara-n bot,aşteptându-le).Îi dau 50 de mii şi îi spun ca data viitoare în loc de ”pielea” să zică ”blana” când colindă, şi ea-mi răspunde”da..bine”.
  2. Erau o gaşcă de ţigani(cam vreo 30) şi aşteptau la rând în grupuleţe de 3-4. Şi nu erau numai copii, majoritatea erau adulţi. Cântau aceeaşi colindă şi pe lângă faptul că eu stăteam ochi-in-ochi cu ei, una a încercat să-mi fure un pitic de pe pervaz, eu întrebând-o dacă are de gând să-l ia pe ăsta micu’ sau pe cei mari din grădină. S-a făcut că plouă şi a plecat. Au venit următorii..Şi următorii..Şi următorii. Până au plecat toţi au reuşit să-mi fure un pitic, eu observând ei au luat-o la fugă.
  3. Vin fel de fel de colindători care după ce că le dai bani, ori îţi cer mai mult ori îţi cer ceva dulce. Mi-am bătut joc de un ţigan: I-am dat 5 lei şi mi-a cerut o ciocolată şi fac : ”2 lei”,acesta plecând.
  4. Erau un grup de 4 ţigani(da..ştiu.numai de ţigani am avut parte) şi după ce-mi cântă o ţigălindă şi le dau 10 lei, îmi spune unu ”Numai atât?”

Frate îmi amintesc că eu colindam pentru 1 leu şi la sfârşitul zilei, după 7 ore de colindat făceam 40 de lei şi două ciocolăţi şi eram cea mai fericită fată din lume. Parcă era Crăciunul ziua mea.

Acum dacă le dai mai puţin de 5 lei, pentru o colindă învăţată în 2 minute, spusă în bătaie de joc , ţi se umple frigiderul de carne.

Un alt aspect negativ la Crăciunul din zilele noastre ar fi că s-a pierdut filingul de altădată, când stăteai cu familia la masă şi cântaţi lângă bradul proaspăt cumpărat şi frumos împodobit. Acum brazi artificiali, că deh, e mai ieftin şi mai economic şi stai singură cu friptanul în faţă şi asculţi stirile, în timp ce stau ţiganii la uşă şi te colindă. 

Ai mei erau în vizită şi eu am fost în Momento cu Saby şi-am băut un frappe, părinţii ei dormind, fra-su stând pe mess. Ăsta da Crăciun!

Să ridice două degete cei care au simţit spiritul Sărbătorilor din această iarnă.

De-ar fi,şi mâine aş pleca

Posted in D-ale lu' Pooka cu etichete , , on decembrie 24, 2009 by zapooka

De când îmi puneam tocuri să ajung sub masă am vrut să fiu actriţă. Şi eram bună(îmi repetau oamenii din jur). Şi eram spontană şi creativă. Ba mai mult, sunt şi stângace,(n-am chef să detaliez), iar cu toate că am vrut să mă fac poliţistă la narcotice, în adâncul sufletului meu de copil inocent visam să ajung la Teatru sau la Televizor. Frate şi am dat la secţia muzică pentru a-mi fi mai uşor la teatru(vocea mea trebuia să mi se formeze. nu era de ajuns talentul, ci trebuia să o modelez).

Vara anului 2009: examenul la teatru : notă 9,75. Doamne cea mai mare notă la proba de actorie? URAAAAAA!!! :X Am intrat a 3 a?? So taree!! :X

Domnul diriginte şi domnul profesor de estetică ne repetau mereu: ”Nu este de ajuns talentul,trebuie să munciţi să-l fructificaţi. ” Şi înăuntrul meu apăreau fel de fel de întrebări..şi îmi spuneam că voi munci să fiu cea mai bună, să ajung ceva în viaţă, să reuşesc să mă întreţin şi să trăiesc decent, învăţând carte. Să nu trebuiască să stau la mila străinilor pentru un salar mic, să îmi pot permite necesarul de care am nevoie.

Cum nimic altceva în lumea asta nu m-a atras, teatrul a fost arma mea. Arma cu care trebuia să mă duc la războiul vieţii pe care trebuie cu orice preţ să-l câştig. Dar nu e aşa. Mi-am dat seama acum că sunt doar una de mijloc în clasă, care stă şi-ii priveşte pe alţii mai buni ca ea cum işi revarsă oceanele de talent pe parchetul sălii de actorie.

*Concluzionând, zic că nu a fost frumos din partea domnului diriginte să ne spună cine e cel mai bun din clasă, descurajându-i pe ceilalţi. Dar dacă asta înseamnă că trebuie să muncesc mai mult ca să demonstrez, sau mai bine spus să-mi demonstrez mie, aşa să fie.

Aşa nu

Posted in De tot câcatul cu etichete , , on decembrie 21, 2009 by zapooka

Era un abis de culori de pastile(nu.n-am intrat în nicio farmacie).Asupra tuturor culorilor domnea un negru infernal. Nu înteleg de ce, dar acel negru parcă mă urmărea(poate îi plăces sex-apealul meu,sau poate nu).Era ura din sufletele celor ce nu-mi sunt prieteni. Enigma morţii era colorată-n curcubeul judecăţii.

Moartea mi-e sentinţa ce nu o pot promite, doar pentru că ura nu mă lasă să mor. Galben. Culoare parşivă. Sunt îndrăgostită de galbenul din tine pentru că-mi aminteşte de roşul din mine.  Muşcă-mi culoarea şi arunc-o-n mare. Dar nu o arunca prea tare. Să n-o raneşti, cum mi-ai rănit orgoliul sau să n-o-neci,cum mi-ai înecat iubirea-n alcool şi i-ai dat foc cu îndiferenţă crudă şi murdară. Eu stiu că şi tu iubeşti culorile. Dar pe mine mai presus de ele, căci marea e mai presus de abisul schimbător. Sunt într-o eternă degringoladă şi vreau să-mi satisfac desfătarea de viaţă.

Portocaliul e suferinţa mea, căci roşul meu  si galbenul tău se contopesc într-unul şi devin un întreg. O unitate în suferinţă.

Mi-aş dori să omor portocaliul. Să se spulbere-n neant.

Cad neputiincioasă la mila negrului. Are o putere asupra mea, mă atrage ca un magnet, şi plâng cand mă gândesc că acest câmp magnetic ar putea fi ceea ce ne desparte.  Mă ţine prizonieră şi nu mă lasă să mor.   Dar totuşi cred că ar fi fost prea uşor.  Şi iarăşi plâng când realizez că portocaliul nostru există, dar mi-e interzis să-l văd, să-l simt, să mă bucur de lucrul acesta desfrânat.

E o culoare fără nume,dar totodată un sentiment de deziluzionare. De-ar fi să fie asta o piatră, aş arunca-o în mare. Te simţi mai bine că te-ai eliberat de culori? Că ţi-ai suflat nasul şi că ai aruncat serveţelul? Dacă răspunsul este ”da”, sugerez batistele.  Ele se spală.

Şi iar plâng când mă gândesc că sunt nesemnificativă, dar plâng cu sângele sufletului pentru că în mine se află ceva mai mare decât noi, dar nu mai mare decât iubirea noastră. Ea este eternă şi nemărginită. Numai noi ştim cum ne consumam dragostea înainte să-nceapă şi cum conservam amintiri cu rouă într-un caiet de cerneală.

Acum realizez că nu mi-a plăcut niciodată galbenul, dar iubirea ta m-a făcut oarbă.